Era prima zi de școală după vacanța sărbătorilor de iarnă. Eram în clasa a X-a la Liceul Constantin Brâncuși din Oradea.
Cuprinși încă de magia sărbătorilor au trecut repede orele și mă pregăteam să mă întorc acasă. Când am ieșit pe poarta școlii afară se așternuse un covor minunat de zăpadă.
Am decis să mă duc să îmi iau prânzul într-o locație la aproximativ 10 minute de mers pe jos, deoarece tata întârzia puțin și nu putea să mă ia cu mașina de la școală. Mi-am comandat un meniul zilei și am mâncat copios. Sosise și tata și pornirăm spre casă. Tata preferă mereu să traverseze orașul cu mașina pe centură, iar după ce ieșim din Oradea spre Cluj, prima localitate prin care trecem este Oșorhei. Trecem apoi pe lângă localitățile Săcădat și Săbolciu. Când ajungem în localitatea Tileagd, drumul este abia la jumătate. Următoarea localitate este Uileacul de Criș din mijlocul căreia viram la stânga în direcția Marghita. Vreo 10 km drumul șerpuiește printr-o pădure și era destul de anevoios deoarece părea un derdeluș de sănii. Afară ningea ca în povești.
Odată ajuns în satul Picleu răsuflam ușurați, deoarece de aici până acasă mai sunt doar vreo 2 km, adică până la intrarea în localitatea Brusturi.
Deși drumul este destul de lung, îl parcurg cu drag zilnic, deoarece locul unde mă simt cel mai bine este în sânul familiei mele.
E ok